Irirangi (i). 1. n. Spirit voice, which was regarded as a bad omen. ‖ J. vii, 128. Mehemea ka waiata tatou ki roto i te whare, a ka rangona te waha e waiata ana i waho, he waha wairua, he irirangi tena. Reo irirangi, radio, (mod.)
2. a. Having a supernatural sound. Tenei ano te irirangi nei nga kupu; he whakaaro ke ki raro.
3. Restless, unsettled, agitated. E te manawa i raro, tenei ka irirangi kei runga ia, kihai i tau iho (M. 82). Kaore e tau ki te kai, kua irirangi te tangata ki te haere.
Williams Dictionary
Irirangi (ii), n. Hymenophyllum demissum and H. dilatatum, ferns. matuamauku, mauku, piripiri.
Williams Dictionary