Kare (i). 1. n. Ripple. Te kare o te tai.
2. Lash of a whip. Ko te kare o te wepu kia papā i runga i te mahunga o te Hauhau, kia mataku ai.
3. Object of passionate affection; generally kare a roto. Me he ru na ano e ueue ana i a tuawahine kia haere atu ki te kare a roto a tona ngakau (T. 132). Te kite atu au i te kare kau a roto (S. 29).
4. v.t. Whip a top. Ka haere atu aua tamariki ki te kare haere i a raua potaka.
5. Long for, desire ardently. Kotahi koa koe i karea atu ai (M. 397). Karea kautia ko koe na, e Hui (M. 348). Katahi te wahine nei ka tino mohio ko taua tangata nei tenei, ko Tauira, ko te mea e karea nei e roto o tona ngakau.
kakare. 1. a. Agitated, stirred. Me te kakare ano o te wai o te moana i a ratou hoe (J. iii, 29). Kakare kau nei te tau o taku ate (S. ii, 24).
2. n. Emotion, agitation. Kapa ianei kei te ohi ano, e tau te kakare te tau o te manawa (Were I still in my youth, emotion might stir my affections) (M. 302).
karekare. 1. n. Surf, waves. ‖ pokarekare.
2. a. Agitated, disturbed. Ka riro ki te tai karekare (M. 59).
3. Eager.
whakakarekare, v.t. Agitate, shake up a liquid.
Williams Dictionary
Kare (iii) = kaore, ad. No, not. Naku ra i auraki atu, kare i whakaaro ka ruapuruhitia te tinana (S. 22).
Williams Dictionary