Kiri, n. 1. Skin, bark. A kite iho au to kiri i ahua ki te wai ngarahu (M. 28). Kinikinitia ana e ia nga kiri o taua rakau (W. iii, 79). Kiri kā, fever. Kiri kau, naked. Kei waenga e korero ana, he kiri kau (T. 101). Kiri tai, outer skin, epidermis. Kiri wai, inner skin. Kiri wera, a person in a state of despair.
2. fig. Person, self. Ko au, ko te kiri matotoru, e whakaora mo te ao; ko te kiri kopipi e tuku ki te mate (M. 365). E muri ahiahi takoto ki te moenga ko taku kiri mangi te titiro mai na (M. 116).
kikiri, v.i. Begin to grow, as a child in the womb. E tama i kimihia i raro i a Papa, kikiri ake ana i te rua o te ra (M. 46).
kirikiri, n. 1. Gravel. Ka tango ki nga rito harakeke, ki nga rito toetoe, ki nga kowhatu, ki nga kirikiri (T. 128).
2. Basket with the sides raised by network, for food, etc. Ka whakatika a Hatupatu, ka pioi i ana kirikiri upoko (T. 102). Kirikiri kai ota; he tangata ringaringa (There are baskets of uncooked food, we are men with hands) (P. 51).
3. —— Tukutuku wai ka rere, kia hoaia atu to reo kirikiri (S. ii, 16). Rangona ki raro ra, tangi ana te kirikiri; rangona ki raro ra, tangi ana te aweawe (S.).
4. Ahua kirikiri, denotes something which does not meet with approval (Po.).
Williams Dictionary