Aituā. 1. a. Of ill omen, unlucky. He aitua, ina mahue te whare.
2. Unfortunate, in trouble. Na koutou hoki tatou i aitua ai.—Kei aitua tana tamaiti mo tana mahi he (W. i, 99).
3. n. Misfortune, trouble, distaste, accident.
4. Omen, particularly evil omen. Ka matakite hei titiro i tona aitua (T. 175). ‖ J. vii, 120.
Williams Dictionary